brăzdar - explicat in DEX

brăzdar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRĂZDÁR, brăzdare, s. n. 1. Parte componentă a plugului, care taie brazda (1) în plan orizontal. 2. Parte constitutivă la mașinile de semănat, care introduce semințele în pământ. – Brazdă + suf. -ar.

brăzdar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRĂZDÁR, brăzdare, s. n. Fierul plugului care taie brazda. – Din brazdă + suf. -ar.

brăzdar (Dicționaru limbii românești, 1939)
brăzdár n., pl. e (d. brazdă). Botu cu care plugu taĭe pămîntu. (El e format de bîrsă la stînga și cormană la dreapta).

brăzdar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
brăzdár s. n., pl. brăzdáre

brăzdar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
brăzdar n. fierul cel lat al plugului care taie brazda pe dedesubt: brăzdarul e partea cea mai folositoare și mai neapărată a plugului.

brăzdar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRĂZDÁR, brăzdare, s. n. 1. Parte componentă a plugului, care taie brazda (1) în plan orizontal. 2. Parte constitutivă la mașinile de semănat, care introduce semințele în pământ. — Brazdă + suf. -ar.