brăduț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRĂDÚȚ, brăduți, s. m. Diminutiv al lui
brad; brădișor, brăduleț, brădui. –
Brad +
suf. -uț.brăduț (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BRĂDUȚ, com. în
jud. Covasna; 4.264
loc. (1991).
Expl. de diatomite (Filia).
brăduț (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BRĂDÚȚ, brăduți, s. m. Diminutiv al lui
brad.brăduț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)brădúț s. m.,
pl. brădúțibrăduț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRĂDÚȚ, brăduți, s. m. Diminutiv al lui
brad; brădișor, brăduleț, brădui. —
Brad +
suf. -uț.