brădișoară (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BRĂDIȘOÁRĂ, brădișoare, s. f. Brădioară. – Din
brad +
suf. -ișoară.brădișoară (Dicționaru limbii românești, 1939)brădișoáră f., pl.
e. Un fel de păturniche numită și
găinușă.brădișoară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)brădișoáră (pasăre)
s. f.,
g.-d. art. brădișoárei; pl. brădișoárebrădișoară (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)brădișoară f. pasăre sălbatică, numită în Mold.
ieruncă. [Lit. pasăre sălbatică ce petrece prin brădiș].