brădet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRĂDÉT, brădeturi, s. n. Pădure de brazi; brădiș. –
Brad +
suf. -et.brădet (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BRĂDÉT, brădeturi, s. n. Pădure de brazi. – Din
brad +
suf. -et.brădet (Dicționaru limbii românești, 1939)brădét n., pl.
urĭ. Pădure de brazĭ. – Și
brădiș, n., pl.
urĭ.brădet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)brădét s. n.,
pl. brădéturibrădet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)brădet n. brădiș.
brădet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Brădet n. schit și comună cu ape minerale în județul Argeș: 780 loc.
brădet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRĂDÉT, brădeturi, s. n. Pădure de brazi; brădiș. —
Brad +
suf. -et.