brăbănoc (Dicționaru limbii românești, 1939)
brăbănóc m. (rut. barvinok, și berv-, rus. barvinok, și barvenók, pol. barwinek, d. lat. pervinca). Pervincă. – Și bărbănoc (Mold.), bărbînoc (Maram.) și berbenoc.
brăbănoc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
brăbănoc m. Bot. pervincă. [Cf. Rut. BARKVINOK].