brățea(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BRĂȚEÁ,brățele, s. f. (Reg.) Brățară (1). – Refăcut din pl. brățale (ieșit din uz < brățară).
brățea(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BRĂȚEÁ,brățele, s. f. (Reg.) Brățară (1). – Refăcut din pl. brățale (ieșit din uz).
brățea(Dicționaru limbii românești, 1939) brățeá f., pl. e. Brățare.
brățea(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) brățeá (rar) s. f., art. brățeáua, g.-d. art. brățélei; pl. brățéle, art. brățélele
brățea(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) brățea f. Mold. brățară mică.
brățea(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BRĂȚEÁ,brățele, s. f. (Reg.) Brățară (1). — Refăcut din pl. brățale (ieșit din uz < brățară).