brânză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRẤNZĂ, (
2)
brânzeturi, s. f. 1. Produs alimentar obținut prin coagularea și prelucrarea laptelui. ◊
Expr. (
Fam.)
A nu fi nici o brânză (de cineva) = a nu fi bun de nimic. (
Fam.)
A nu face nici o brânză = a nu realiza nimic; a nu fi bun de nimic. (
Pop.) (
Ducă-se sau
du-te etc.)
opt cu-a brânzei sau
opt (
și)
cu-a brânzei nouă, se zice când scapi (sau dorești să scapi) de o persoană supărătoare.
2. (La
pl.) Diferite sortimente de brânză (
1), de cașcaval etc. –
Et. nec.brânză (Dicționar de argou al limbii române, 2007)brânză, s. f. sg. (obs. peior.) secreție sedimentată a organelor genitale nespălate.
brânză (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BRẤNZĂ, (
2)
brânzeturi, s. f. 1. Produs alimentar obținut prin coagularea laptelui cu ajutorul cheagului sau al unor coagulanți sintetici.
Frate, frate, dar brânza-i pe bani (= în afaceri nu poate fi vorba de sentimentalism). ◊
Expr. Brânză bună în burduf de câine, se spune despre un om plin de calități, care însă nu le folosește în scopuri bune.
A nu face nici o brânză = a nu face, a nu isprăvi nimic; a nu fi bun de nimic.
(Ducă-se, du-te etc.) opt cu a brânzei sau
opt (și) cu a brânzei nouă, se zice când scapi (sau dorești să scapi) de o persoană supărătoare.
2. (La
pl.) Diferite feluri de brânză
(1).brânză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)brấnză s. f.,
g.-d. art. brấnzeibrânză (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)brânză f.
1. product din părțile solide ale laptelui închiegat ce se poate ușor fărâma cu mâna;
2. fig. treabă, procopseală:
nu-i nicio brânză de el. [Vechiu termen ciobănesc atestat într’un document raguzan din 1356:
brençe, caseus valachicus: probabil după numele orășelului Brienz, unde se făcea acest fel de brânză (cf. nemț. BRINSENKÄSE)].
brânză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRẤNZĂ, s. f., (
2)
brânzeturi, s. n. 1. S. f. Produs alimentar obținut prin coagularea și prelucrarea laptelui. ◊
Expr. (
Fam.)
A nu fi nicio brânză (de cineva) = a nu fi bun de nimic. (
Fam.)
A nu face nicio brânză = a nu realiza nimic; a nu fi bun de nimic. (
Pop.) (
Ducă-se sau
du-te etc.)
opt cu-a brânzei sau
opt (și) cu-a brânzei nouă, se zice când scapi (sau dorești să scapi) de o persoană supărătoare.
2. S. n. Sortiment de brânză (1), de cașcaval etc. —
Et. nec.