brândușea(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BRÂNDUȘEÁ,brândușele, s. f. Diminutiv al lui brândușă; brândușiță. – Brândușă + suf. -ea.
brândușea(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BRÂNDUȘEÁ,brândușele, s. f. Diminutiv al lui brândușă.
brândușea(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) brândușeá/brândușícă s. f., art. brândușeáua/brândușíca, g.-d. art. brândușélei; pl. brândușéle, art. brândușélele
brândușea(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BRÂNDUȘEÁ, -ÍCĂ,brândușele, s. f. Diminutiv al lui brândușă; brândușiță. — Brândușă + suf. -ea. — Brândușică, cu schimbare de suf.