boșiman (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOȘIMÁN, -Ă, boșimani, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. (La
pl.) Populație băștinașă negroidă din sudul Africii; (și la
sg.) persoană care aparține acestei populații.
2. Adj. Care aparține boșimanilor (
1), privitor la boșimani. – Din
fr. Boschimans.boșiman (Marele dicționar de neologisme, 2000)BOȘIMÁN, -Ă adj., s. m. f. (băștinaș) dintr-o populație negridă din sudul Africii (deșertul Kalahari). ◊ (s. f.) limbă vorbită de boșimani. (< fr.
boschiman)
boșiman (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BOȘIMÁN, -Ă (
cuv. olandez „oameni ai tufișurilor”)
s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. (La
m.,
pl.) Populație băștinașă negridă din S Africii (Deșertul Kalhari). Ca particularitate specifică prezintă steatopigia (acumularea grăsimii în regiunea fesieră) și zbîrcirea timpurie a pielii. ♦ Persoană care aparține acestei populații.
2. Care aparține
b. (1), privitor la
b. ♦ (Substantivat,
f.) Limbă din familia khoisan, vorbită de
b. (1).boșiman (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)boșimán (-și-) adj. m.,
s. m.,
pl. boșimáni; adj. f.,
s. f. boșimánă, pl. boșimáneboșiman (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOȘIMÁN, -Ă, boșimani, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. (La
pl.) Populație băștinașă negridă din sudul Africii; (și la
sg.) persoană care aparține acestei populații.
2. Adj. Care aparține boșimanilor (1), privitor la boșimani. ♦ (Substantivat,
f.) Limba vorbită de boșimani. — Din
fr. boschiman.