box - explicat in DEX

box (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BOX¹ s. n. 1. Sport în care doi adversari luptă între ei, pe ring, după anumite reguli, cu pumnii îmbrăcați în mănuși speciale; pugilistică, pugilism, pugilat. 2. Armă albă, alcătuită dintr-o placă de metal cu găuri pentru degete și cu o creastă de sinuozități, cu care se atacă ținând pumnul strâns. – Din fr. boxe.

box (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BOX² s. n. Piele de bovine prelucrată, din care se confecționează fețe de încălțăminte și diverse obiecte de marochinărie. – Din fr. box[-calf].

box (Dicționar de neologisme, 1986)
BOX¹ s.n. 1. Luptă cu pumnii; pugilistică. 2. Armă albă, constând dintr-o bucată de metal cu găuri pentru degete, cu care se atacă ținând pumnul strâns. [Pl. -xuri. / < engl. box, cf. fr. boxe].

box (Dicționar de neologisme, 1986)
BOX² s.n. Piele de vițel special tăbăcită, din care se fac pantofi, ghete etc. [Pl. -xuri. / < engl., fr. box-calf].

box (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
box s. m. – Piele de vițel. Engl. box calf, de la o marcă de piele americană, pe la 1890, care reprezenta un vițel (calf) într-o ladă (box). Același cuvînt engl., prin intermediul fr. boxe, a dat în rom. boxă, s. f. (compartiment).

box (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
box s. m. – Sport în care doi adversari se luptă pe ring. Engl. box, prin intermediul fr. boxe. – Der. boxer, s. m., din fr. boxeur (uneori se scrie ca în fr.).

box (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BOX¹ s. n. 1. disciplină sportivă în care doi adversari luptă între ei cu pumnii; pugilistică. 2. armă albă constând dintr-o bucată de metal cu găuri pentru degete, cu care se atacă ținând pumnul strâns. (< fr. boxe)

box (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BOX² s. n. piele de vițel special tăbăcită, pentru pantofi, ghete etc. (< engl. box/-calf/)

box (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOX¹ s. n. 1. Luptă cu pumnii între doi sportivi, efectuată cu mănuși speciale, după anumite reguli; pugilistică. 2. Armă alcătuită dintr-o placă de metal cu găuri pentru degete cu care se atacă cu pumnul strâns. – Fr. boxe (<engl.).

box (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOX² s. n. Piele de vițel prelucrată, din care se fac fețe de încălțăminte. – Fr. box[-calf] (<engl.).