bovin - explicat in DEX

bovin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BOVÍN, -Ă, bovini, -e, adj., s. f. 1. Adj. De bou; din familia sau din speța boului. 2. S. f. (la pl.) Subfamilie din familia rumegătoarelor, având ca tip boul; (și la sg.) animal care face parte din această subfamilie. – Din fr. bovin, lat. bovinus.

bovin (Dicționar de neologisme, 1986)
BOVÍN, -Ă adj. De bou, din specia boului. // s.f.pl. Subfamilie a rumegătoarelor, care are ca tip boul; (la sg.) animal din această subfamilie. [< fr. bovin, it. bovino, lat. bovinus].

bovin (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BOVÍN, -Ă I. adj. 1. referitor la bou. 2. (fig.) de om prost, tâmpit; de bou. II. s. f. pl. subfamilie de rumegătoare: boul. (< fr. bovin/és/, lat. bovinus)

bovin (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOVÍN, -Ă, bovini, -e, adj. De bou, din familia sau din speța boului. ♦ (Substantivat, f. pl.) Subfamilie din familia rumegătoarelor, având ca tip boul; (și la sg.) animal făcând parte din această subfamilie. – Fr. bovin (lat. lit. bovinus).

bovin (Dicționaru limbii românești, 1939)
*bovín, -ă adj. (lat. bovinus). Din specia bouluĭ: rasa bovină.

bovin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bovín adj. m., pl. bovíni; f. bovínă, pl. bovíne

bovin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bovin n. care e de familia boului: rasa bovină.

bovin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BOVÍN, -Ă, bovini, -e, adj., s. f. 1. Adj. De bou; din familia sau din speța boului. 2. S. f. (La pl.) Subfamilie din familia rumegătoarelor, având ca tip boul; (și la sg.) animal care face parte din această subfamilie. — Din fr. bovin, lat. bovinus.