botos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOTÓS, -OÁSĂ, botoși, -oase, adj. (Despre oameni)
1. Cu gura mare, în formă de bot (
1).
2. Fig. Bosumflat, supărat.
3. Fig. (
Fam.) Obraznic, arogant. –
Bot +
suf. -os.botos (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOTÓS, -OÁSĂ, botoși, -oase, adj. (Despre oameni)
1. Cu gura mare în formă de bot
(1). 2. Fig. Bosumflat, supărat.
3. Fig. (
Fam.) Obraznic. – Din
bot +
suf. -os.botos (Dicționar de argou al limbii române, 2007)botos, -oasă, botoși, -oase s. m., s. f., adj. 1. (persoană) cu buze groase; afectat de prognatism
2. (individ) obraznic, arogant
3. (om) bosumflat
botos (Dicționaru limbii românești, 1939)botós, -oásă adj. (d.
bot). Cu botu proeminent.
Fig. Fam. Bosunflat. Obraznic.
botos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)botós adj. m.,
pl. botóși; f. botoásă, pl. botoásebotos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)botos a.
1. cu botul gros;
2. fam. obraznic, nerușinat.
botos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOTÓS, -OÁSĂ, botoși, -oase, adj. (Despre oameni)
1. Cu gura mare, în formă de bot (1).
2. Fig. Bosumflat, supărat.
3. Fig. (
Fam.) Obraznic, arogant. —
Bot +
suf. -os.