botniță - explicat in DEX

botniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BÓTNIȚĂ, botnițe, s. f. Apărătoare care se leagă la botul unor animale pentru ca să nu poată mușca, paște sau suge. – Bot + suf. -niță.

botniță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BÓTNIȚĂ, botnițe, s. f. Apărătoare care se leagă la botul unor animale pentru ca să nu poată mușca, paște sau suge. – Din bot + suf. -niță.

botniță (Dicționaru limbii românești, 1939)
bótniță f., pl. e (d. bot). Legătură care se pune la botu animalelor ca să nu muște.

botniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bótniță s. f., g.-d. art. bótniței; pl. bótnițe

botniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
botniță f. ochiu de funie, de curea sau fier, ce se pune în botul animalelor spre a le împiedeca să muște sau să mănânce.

botniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BÓTNIȚĂ, botnițe, s. f. Apărătoare care se leagă la botul unor animale pentru ca să nu poată mușca, paște sau suge. — Bot + suf. -niță.