bosă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÓSĂ, bose, s. f. 1. (
Anat.) Proeminență pe suprafața unui organ.
2. (Franțuzism) Aptitudine. – Din
fr. bosse.bosă (Dicționar de neologisme, 1986)BÓSĂ s.f. (
Franțuzism)
1. (
Med.) Protuberanță, umflătură, proeminență (pe suprafața unui organ).
2. Aptitudine, capacitate, dar. [< fr.
bosse].
bosă (Marele dicționar de neologisme, 2000)BÓSĂ s. f. 1. ridicătură naturală (a unui teren, a unei roci etc.). 2. (anat.) protuberanță, umflătură, proeminență. 3. (fig.) aptitudine. (< fr.
bosse)
bosă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÓSĂ, bose, s. f. 1. (
Anat.) Proeminență pe suprafața unui os. ♦ Tumefacție datorată unei colecții subcutanate de sânge; cucui.
2. (Franțuzism) Aptitudine. — Din
fr. bosse.