bostănar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOSTĂNÁR, bostănari, s. m. (
Reg.) Cultivator sau negustor de pepeni; păzitor al unei pepenării. –
Bostan +
suf. -ar.bostănar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOSTĂNÁR, bostănari, s. m. Cultivator sau negustor de pepeni; păzitor al unei bostănării. – Din
bostan(ă) +
suf. -ar.bostănar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bostănár (
reg.)
s. m.,
pl. bostănáribostănar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOSTĂNÁR, bostănari, s. m. (
Reg.) Cultivator sau negustor de pepeni; păzitor al unei pepenării. —
Bostan +
suf. -ar.