bosma (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOSMÁ, bosmale, s. f. (
Înv.) Poznă, șotie. – Din
tc. bozma.bosma (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bosmá (bosmále), s. f. – Festă, renghi, figură proastă.
Tc. bozma (Șeineanu, II, 59).
bosma (Dicționaru limbii românești, 1939)bosmá V.
bozma.bosmà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bosmà f. festă, renghiu:
are să-i facă bosmaua ISP. [Turc. BOSMÁ, crimă: cu sensul scăzut ca la
bazaconie].