boscorodi - explicat in DEX

boscorodi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BOSCORODÍ, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese. 2. Tranz. A face cuiva întruna observații; a mustra mereu pe cineva. 3. Tranz. (Pop.) A descânta, a vrăji. – Cf. ucr. božkorodity.

boscorodi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
boscorodí (désc, -ít), vb. – 1. A face farmece. – 2. A bombăni, a bodogăni. Mag. boszorkányos „a face farmece” (Drăganu, Dacor., V, 322; Scriban). – Der. boscoroadă, s. f. (bombăneală); boscorodeală, s. f. (bombăneală). Rut. bozkoróditi care, după Bogrea, Dacor., IX, 795, este sursa cuvîntului rom., pare mai curînd că provine de la el.

boscorodi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOSCORODÍ, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese; a bolborosi. ♦ (În superstiții) A descânta, a vrăji. 2. Tranz.A mustra, a cicăli. – Onomatopee.

boscorodi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
boscorodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boscorodésc, imperf. 3 sg. boscorodeá; conj. prez. 3 să boscorodeáscă

boscorodi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BOSCORODÍ, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese. 2. Tranz. A face cuiva întruna observații; a mustra mereu pe cineva. 3. Tranz. (Pop.) A descânta, a vrăji. — Cf. ucr. božkorodity.

boscorodì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
boscorodì v. Mold. 1. a descânta, a mormăi: boscorodind molifte NEGR.; 2. a scotoci: ce-mi boscorodești prin dulap? AL. [Compromis din bosco(ni) și blogodori, printr’o formă intermediară (blogo)rodi].