boscorodeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOSCORODEÁLĂ, boscorodeli, s. f. Faptul de
a boscorodi; vorbe spuse de cel care boscorodește. –
Boscorodi +
suf. -eală.boscorodeală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOSCORODEÁLĂ, boscorodeli, s. f. Bolboroseală, bombăneală. – Din
boscorodi +
suf. -eală.boscorodeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)boscorodeálă s. f.,
g.-d. art. boscorodélii; pl. boscorodéliboscorodeală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOSCORODEÁLĂ, boscorodeli, s. f. Faptul de
a boscorodi; vorbe spuse de cel care boscorodește. —
Boscorodi +
suf. -eală.