bosconi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOSCONÍ, bosconesc, vb. IV.
Intranz. (
Reg., în superstiții) A face farmece; a vrăji; a descânta. – Din
boscoană.bosconì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bosconì v.
1. Mold. a descânta;
2. Munt. a bolborosi, a vorbi îngăimat (ca femeile ce descântă).