boscar - explicat in DEX

boscar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BOSCÁR, boscari, s. m. (Reg.) Scamator. – Bosco (n. pr.) + suf. -ar.

boscar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
boscár (boscári), s. m. – Prestidigitator, scamator. De la Bosco, prestidigitator italian (1793-1862), care a dat reprezentații la Iași prin 1826 (REW 1227; DAR; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 220). După Migliorini, Dal nome propio al nome commune, Ginebra 1927, p. 192, și mai puțin probabil din numele francezului Boscard. – Der. boscărie, s. f. (scamatorie).

boscar (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
boscar, boscari s. m. escroc, pungaș.

boscar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOSCÁR, boscari, s. m. (Reg.) Scamator. – Din Bosco (nume propriu) + suf. -ar.

boscar (Dicționaru limbii românești, 1939)
boscár m. (d. Bosco, un Italian scamator care la 1826 a dat o reprezentațiune la Iași). Mold. Scamator, prestidigitator.

boscar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
boscár (reg.) s. m., pl. boscári

boscar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
boscar m. Mold. scamator: neam de neamu meu n’a fost boscar AL.

boscar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BOSCÁR, boscari, s. m. (Reg.) Scamator. — Bosco (n. pr.) + suf. -ar.