borhot - explicat in DEX

borhot (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BORHÓT, borhoturi, s. n. Ceea ce rămâne din amestecul fermentat de fructe sau de cereale, după ce a fost folosit la fabricarea țuicii, a berii etc. ♦ (Rar; la pl.) Mațe, măruntaie de porc, de miel etc. necurățate. – Et. nec.

borhot (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BORHÓT, borhoturi, s. n. Nume dat resturilor provenite din distilarea terciului fermentat de fructe, de cereale etc.

borhot (Dicționaru limbii românești, 1939)
bórhot n., pl. urĭ (poate d. ung. bor, vin, plus alt cuvînt, adică „drojdie”. Cp.; i cu bragă, brahă). Rămășiță de poame, saŭ de legume stoarse: borhot de strugurĭ, de sfeclă. V. hoștină.

borhot (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
borhót, -uri, s.n. – 1. Fructe fermentate care se fierb, pentru a se extrage alcoolul: „Borhot se zice înainte de sert” (Ieud). „Borhot, din care fac horinca, înainte de-a sierbe” (Petrova); monturi, slad (ALR 1971:462). 2. Resturi de fructe fermentate rămase după distilare (Budești; Giulești; Vad; Săpânța; Săcel etc.). În Maramureșul din dreapta Tisei: brahă (DRT). – Et. nec. (MAD, NDU).

borhot (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
borhót s. n., pl. borhóturi

borhot (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
borhot n. ceea ce rămâne din struguri după ce li se stoarce sucul: cu borhotul se îngrașă vitele. [Cf. brahă].

borhot (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BORHÓT, borhoturi, s. n. Totalitatea resturilor provenite din distilarea materiei prime (fructe, cereale) în industria alcoolului, a berii etc. și folosite ca hrană pentru animale. ♦ (Rar; la pl.) Mațe, măruntaie de porc, de miel etc. necurățate. — Et. nec.