bord (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bord (bórduri), s. n. –
1. (
Trans.) Piatră, pietricică. –
2. (
Trans.) Bulgăre de pămînt uscat. Origine necunoscută. Ar putea fi o formație spontană, pornind de la
botf-. După Diculescu,
Elementele, 490, provine din
lat. *
bŏlĭdum ‹ βωλώδης „plin de cocoloașe”; această opinie a fost adoptată de Giuglea,
Dacor., III, 594, care face din
bord baza lui
bordei. –
Der. bordan, s. m. (stîncă);
bordos, adj. (puternic, viteaz).