bordaj - explicat in DEX

bordaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BORDÁJ, bordaje, s. n. Înveliș exterior, metalic sau lemnos, al scheletului unei ambarcații. – Din fr. bordage.

bordaj (Dicționar de neologisme, 1986)
BORDÁJ s.n. Pereții exteriori ai unei nave. [< fr. bordage].

bordaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BORDÁJ s. n. 1. bordare. 2. înveliș exterior al corpului unei nave. (< fr. bordage)

bordaj (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
bordaj, s. n. sg. sâni, țâțe.

bordaj (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BORDÁJ, bordaje, s. n. Fâșiile metalice sau de lemn care învelesc coastele și traversele unei nave. – Fr. bordage.

bordaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bordáj s. n., pl. bordáje

bordaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BORDÁJ, bordaje, s. n. Înveliș exterior, metalic sau lemnos, al scheletului unei ambarcațiuni. — Din fr. bordage.