bord (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BORD, borduri, s. n. Marginea din stânga sau cea din dreapta a punții unei ambarcații (mari). ◊
Jurnal de bord = registru în care se înregistrează toate evenimentele importante petrecute în cursul călătoriei unei ambarcații sau a unui avion. ◊
Loc. adv. Pe (sau
la)
bord = în ambarcație;
p. anal. în avion. ◊
Expr. A arunca peste bord = a renunța la ceva ca nefiind de folos. – Din
fr. bord.bord (Dicționar de neologisme, 1986)BORD s.n. 1. Fiecare dintre coastele laterale ale punții unei nave; (
p. ext.) nava însăși. ◊
De bord = referitor la navigație. ◊
Pe (sau
la)
bord = pe puntea unei nave sau în avion.
2. Marginea unui profil de aripă de avion. ◊
A arunca peste bord = a înlătura.
3. (
Rar) Țărm de mare.
4. (
Rar) Margine a unui obiect, a unui profil, a unei figuri etc. [< it.
bordo, cf. fr.
bord, germ.
Bord].
bord (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bord (bórduri), s. n. – Margine din stânga sau din dreapta a unei ambarcațiuni (mari). –
Var. bor, s. n. (margine răsfrântă a calotei pălăriei).
Fr. bord. –
Der. bordură, s. f., din
fr. bordure; deborda, vb., din
fr. déborder.bord (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bord (bórduri), s. n. –
1. (
Trans.) Piatră, pietricică. –
2. (
Trans.) Bulgăre de pămînt uscat. Origine necunoscută. Ar putea fi o formație spontană, pornind de la
botf-. După Diculescu,
Elementele, 490, provine din
lat. *
bŏlĭdum ‹ βωλώδης „plin de cocoloașe”; această opinie a fost adoptată de Giuglea,
Dacor., III, 594, care face din
bord baza lui
bordei. –
Der. bordan, s. m. (stîncă);
bordos, adj. (puternic, viteaz).
bord (Marele dicționar de neologisme, 2000)BORD s. n. 1. fiecare dintre părțile laterale ale unei (aero)nave. 2. margine a unui profil de aripă de avion. ♦ (fig.) a arunca peste ~ = a înlătura ceva ca nefolositor. (< fr.
bord, germ.
Bord)
bord (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BORD, borduri, s. n. Fiecare din părțile laterale ale punții unei nave. ◊
Loc. adj. De bord = referitor la navigația pe apă,
p. ext. referitor la navigația aeriană.
Jurnal de bord. ◊
Loc. adv. Pe (sau
la) bord = pe puntea navei,
p. ext. pe avion. ◊
Expr. A arunca peste bord = a da la o parte, a înlătura. –
Fr. bord.bord (Dicționaru limbii românești, 1939)1) bord m.
Trans. Bolovan.
bord (Dicționaru limbii românești, 1939)*2) bord n., pl.
urĭ (fr.
bord, d. germanicu
bord-, margine). Partea de deasupra a corăbiiĭ.
Fig. Corabie, navă:
am petrecut mulțĭ anĭ pe bord. – Cu înț. de „margine de pălărie” e barb.
bord (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bord s. n.,
pl. bórduribord (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bord n.
1. marginea unei suprafețe;
2. laturea unei corăbii;
3. corabia însăș.