borcănat - explicat in DEX

borcănat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BORCĂNÁT, -Ă, borcănați, -te, adj. Mare, gros, umflat (ca un borcan). – Borcan + suf. -at.

borcănat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BORCĂNÁT, -Ă, borcănați, -te, adj. Mare, gros, umflat (ca un borcan). – Din borcan + suf. -at.

borcănat (Dicționaru limbii românești, 1939)
borcănát, -ă adj. (d. borcan). Sud. Mare, gros, unflat: ardeĭ borcănat (NPl. Ceaur, 44), nas borcănat (iron.).- Și -ós, -oásă și bocîrnát (după bocîrn) și (est) borchinós.

borcănat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
borcănát adj. m., pl. borcănáți; f. borcănátă, pl. borcănáte

borcănat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
borcănat a. încovoiat: nasuri lungi borcănate PANN.

borcănat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BORCĂNÁT, -Ă, borcănați, -te, adj. Mare, gros, umflat (ca un borcan). — Borcan + suf. -at.