borcănat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BORCĂNÁT, -Ă, borcănați, -te, adj. Mare, gros, umflat (ca un borcan). –
Borcan +
suf. -at.borcănat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BORCĂNÁT, -Ă, borcănați, -te, adj. Mare, gros, umflat (ca un borcan). – Din
borcan +
suf. -at.borcănat (Dicționaru limbii românești, 1939)borcănát, -ă adj. (d.
borcan).
Sud. Mare, gros, unflat:
ardeĭ borcănat (NPl. Ceaur, 44),
nas borcănat (iron.).- Și
-ós, -oásă și
bocîrnát (după
bocîrn) și (est)
borchinós.borcănat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)borcănát adj. m.,
pl. borcănáți; f. borcănátă, pl. borcănáteborcănat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)borcănat a. încovoiat:
nasuri lungi borcănate PANN.
borcănat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BORCĂNÁT, -Ă, borcănați, -te, adj. Mare, gros, umflat (ca un borcan). —
Borcan +
suf. -at.