borax (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÓRAX, s. n. Borat de sodiu. – Din
fr. borax.borax (Dicționar de neologisme, 1986)BÓRAX s.n. Borat de sodiu. [< fr.
borax, cf. ar.
bawrag].
borax (Marele dicționar de neologisme, 2000)BÓRAX s. n. borat de sodiu, folosit în medicină ca antiseptic, la confecționarea unor sticle speciale, a unor emailuri, în tăbăcărie etc. (< fr., lat.
borax)
borax (Dicționar de argou al limbii române, 2007)borax, boraxuri s. n. (intl.) denunț, trădare, delațiune.
borax (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BORAX (‹
fr. {i}; {s}
lat. m. borax)
s. n. Mineral din grupul boraților hidratați întrebuințat la confecționarea unor sticle speciale, a unor emailuri, în tăbăcărie, în spălarea țesăturilor fine, la obținerea acidului boric, la lipirea metalelor etc.
borax (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÓRAX, s. n. Borat de sodiu (întrebuințat în sudura metalelor, în medicină etc.). –
Fr. borax (
lat. lit. borax).
borax (Dicționaru limbii românești, 1939)*bórax n. (lat.
borax).
Chim. Borat de sodă. E un praf alb care ajută la topirea metalelor și dă lustru rufelor scrobite (Maĭ bine ar fi
boráce, ca
torace).
borax (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bórax s. n.borax (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)borax n. sare albă întrebuințată spre a înlesni fuziunea metalelor.
borax (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÓRAX s. n. Borat de sodiu. — Din
fr. borax.