borangic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BORANGÍC, borangicuri, s. n. 1. Fir depănat de pe gogoșile viermilor-de-mătase.
2. Țesătură făcută în industria casnică din acest fir. ♦ (La
pl.) Diferite feluri de țesături de borangic (
1). [
Var.:
burangíc s. n.] – Din
tc. bürüncük.borangic (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)borangíc (borangícuri), s. n. –
1. Mătase ecru. –
2. Plantă, Cuscuta epithymum. –
Var. burangi(u)c, burungi(u)c, bornaci(u)c. Mr. birungică. Tc. bürüncük (Roesler 590; Șeineanu, II, 38; Lokotsch 367; Ronzevalle 52);
cf. bg. bĭurĭunğik, sb. burunğik.borangic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BORANGÍC, borangicuri, s. n. 1. Fir depănat de pe gogoșile viermilor-de-mătase. ♦ Țesătură făcută din acest fir.
2. (La
pl.) Diferite feluri de țesături de borangic
(1). [
Var.:
burangíc s. n.] –
Tc. bürüncük.borangic (Dicționaru limbii românești, 1939)borangíc și (nord)
bu- n., pl.
urĭ (turc.
burunğuk, borüngük și
bürünğuk, stofă fină, văl). Matasă lucrată în casă, matasă toarsă de țărance. – Și
burungic și
-ngĭuc.borangic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)borangíc s. n.,
pl. borangícuriborangic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)borangic n.
1. mătase toarsă de țărance din firele gogoșilor:
trâmbele de borangic nețesute OD.;
2. pânză transparentă, fină și gălbuie, pentru cămăși si broboade:
primeneli de borangic și de filaliu OD.;
3. plantă parazită ce s’alipește de cotorul trifoiului
(Cuscuta europoea). [Mold.
burungiuc = turc. BURUNDJUK].
borangic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BORANGÍC, borangicuri, s. n. 1. Fir depănat de pe gogoșile viermilor de mătase.
2. Țesătură făcută în industria casnică din acest fir. ♦ (La
pl.) Diferite feluri de țesături de borangic (1). [
Var.:
burangíc s. n.] — Din
tc. bürüncük.