boranță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)boránță (boránțe), s. f. – Limba-mielului (Borago officinalis). –
Var. baranță. Ngr. μποράντζα (Bogrea,
Dacor., IV, 794).
boranță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)boranță f. plantă medicinală, întrebuințată ca pectoral și depurativ
(Borrago).