bonz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BONZ bonzi, s. m. Preot sau călugăr budist. ♦ (
Ir.) Personaj de vază, pretențios, dintr-un partid sau o organizație social-democrată. – Din
fr. bonze.bonz (Dicționar de neologisme, 1986)BONZ s.m. 1. Preot budist.
2. Personaj de o solemnitate ridicolă. ♦ (
Fig.; ironic) Șef, lider, om influent într-un partid politic. [< fr.
bonze, cf. port.
bonzo < jap.
bozu – preot].
bonz (Marele dicționar de neologisme, 2000)BONZ s. m. 1. preot, călugăr budist. 2. personaj de o solemnitate ridicolă ◊ (fig.; ir.) șef, lider, om influent într-un partid politic. (< fr.
bonse, port.
bonso)
bonz (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BONZ, bonzi, s. m. Preot budist. ♦
Fig. (
Ir.) Persoană care ocupă o situație importantă într-un partid politic burghez; șef, lider. –
Fr. bonze.bonz (Dicționaru limbii românești, 1939)*bonz m. (fr.
bonze, d. jap.
bozu). Preut budist.
bonz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bonz s. m.,
pl. bonzibonz (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bonz m. preot chinez sau japonez:
tunuri nalte și pagode unde cântă vechiul bonz AL.
bonz (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BONZ, bonzi, s. m. Preot sau călugăr budist. ♦ (
Ir.) Personaj de vază, pretențios, dintr-un partid sau o organizație social-democrată. — Din
fr. bonze.