bontire - explicat in DEX

bontire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BONTÍRE, bontiri, s. f. Acțiunea de a bonti și rezultatul ei. – V. bonti.

bontire (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BONTÍRE (‹ bont) s. f. Teșire a muchiei unui obiect, cu formarea unei suprafețe aproximativ cilindrice.

bontire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bontíre (rar) s. f., g.-d. art. bontírii; pl. bontíri

bontire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BONTÍRE, bontiri, s. f. Acțiunea de a bonti și rezultatul ei. — V. bonti.