bonti - explicat in DEX

bonti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BONTÍ, bontesc, vb. IV. Tranz. A teși muchia unui obiect, dându-i o formă cilindrică. – Din bont.

bonti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bontí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bontésc, imperf. 3 sg. bonteá; conj. prez. 3 să bonteáscă

bonti (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BONTÍ, bontesc, vb. IV. Tranz. A teși muchia unui obiect, dându-i o formă cilindrică. — Din bont.