bontanitura - explicat in DEX



bontănitură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BONTĂNITÚRĂ, bontănituri, s. f. (Reg.) Ciocănitură, bocănitură. – Din bontăni + suf. -(i)tură.

Alte cuvinte din DEX

BONTANI BONTANEALA BONT « »BONTAS BONTI BONTIRE