bontăni (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BONTĂNÍ, bontănesc, vb. IV.
Intranz. (
Reg.) A lovi cu (zgomot) în ceva; a ciocăni, a bocăni. ♦
Tranz. A lovi pe cineva cu putere; a buși. – Din
magh. bantani.