bonomie - explicat in DEX

bonomie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BONOMÍE s. f. (Livr.) Însușire, caracter de bonom. – Din fr. bonhomie.

bonomie (Dicționar de neologisme, 1986)
BONOMÍE s.f. (Franțuzism) Atitudine, caracter de bonom. [Gen. -iei. / < fr. bonhomie].

bonomie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BONOMÍE s. f. atitudine, caracter de bonom. (< fr. bonhomie)

bonomie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BONOMÍE s. f. (Franțuzism) Însușire de bonom; caracter bonomului. – Fr. bonhomie.

bonomie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bonomíe s. f., art. bonomía, g.-d. bonomíi, art. bonomíei

bonomie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BONOMÍE s. f. Însușire, caracter de bonom. — Din fr. bonhomie.