bonjurist - explicat in DEX

bonjurist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BONJURÍST, bonjuriști, s. m. Nume dat după 1830-1840 tinerilor români progresiști care studiaseră în Franța. – Bonjur + suf. -ist.

bonjurist (Dicționar de neologisme, 1986)
BONJURÍST s.m. Nume dat tinerilor întorși de la studii din Franța în a doua jumătate a sec. XIX, care (se) salutau cu „bonjur”. [< bonjur + -ist].

bonjurist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BONJURÍST s. m. nume dat tinerilor români progresiști întorși de la studii din Franța, la mijlocul sec. XIX, care (se) salutau cu „bonjur”. (< bonjur + -ist)

bonjurist (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BONJURÍST, bonjuriști, s. m. Epitet dat, pe la jumătatea secolului al XIX-lea, tinerilor întorși din străinătate, care o dată cu ideile progresiste introduceau și obiceiul cosmopolit de a saluta cu „bonjur” în loc de „bună ziua”. – Din bonjur¹ + suf. -ist.

bonjurist (Dicționaru limbii românești, 1939)
*bonjuríst m. Nume pe care Moldoveniĭ îl dădeaŭ în rîs la 1848 tinerilor fiĭ de boĭeri înturnați maĭ ales din Francia cu ideĭ de reformă, și care, îld. buna ziŭa, se salutaŭ cu bon jour. V. duelgiŭ.

bonjurist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bonjuríst s. m., pl. bonjuríști

bonjurist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bonjurist m. nume ce Moldovenii dădeau în batjocură la 1848 tinerilor fii de boieri, întorși din Occident cu idei liberale și reformatoare (li se zicea astfel, fiindcă salutau cu «bon-jur»). V. duelgiu și pantalonar.

bonjurist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BONJURÍST, bonjuriști, s. m. Nume dat după 1830-1840 tinerilor români progresiști care studiaseră în Franța. — Bonjur + suf. -ist.