bonjurism - explicat in DEX

bonjurism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BONJURÍSM s. n. Ansamblul concepțiilor și manifestărilor caracteristice bonjuriștilor. – Bonjur + suf. -ism.

bonjurism (Dicționar de neologisme, 1986)
BONJURÍSM s.n. Atitudine, concepție de bonjurist. [< bonjur + -ism].

bonjurism (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BONJURÍSM s. n. atitudine, concepție de bonjurist. (< bonjur + -ism)

bonjurism (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BONJURÍSM s. n. Ansamblul concepțiilor și manifestărilor care caracterizează pe bonjuriști. – Din bonjur¹ + suf. -ism.

bonjurism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bonjurísm s. n.

bonjurism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BONJURÍSM s. n. Ansamblul concepțiilor și manifestărilor caracteristice bonjuriștilor. — Bonjur + suf. -ism.