bonjur - explicat in DEX

bonjur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BONJÚR interj. (Franțuzism) Cuvânt de salut pentru orice moment al zilei, echivalent cu bună ziua. – Din fr. bonjour.

bonjur (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BONJÚR², bonjururi, s. n. (Înv.) Haină la modă pe la jumătatea secolului al XIX-lea. – Din fr. bonjour.

bonjur (Dicționar de neologisme, 1986)
BONJÚR interj. (Franțuzism) Bună ziua! [< fr. bonjour].

bonjur (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
bonjúr (bonjururi), s. n. – 1. Bună ziua; formulă care se folosește încă în saloane și în chip amical. – 2. (Înv.) Costum european. Fr. bonjour. – Der. bonjurist, s. m. (în prima jumătate a sec. XIX, tînăr educat în Franța, cu idei reformiste, franțuzit).

bonjur (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BONJÚR interj. bună ziua! (< fr. bonjour)

bonjur (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
bonjur, s. n. sg. (intl.) buzunarul din spate al pantalonilor.

bonjur (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bonjúr² (bonjurist) (înv.) s. m., pl. bonjúri

bonjur (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BONJÚR¹ interj. (Franțuzism) Bună ziua! – Fr. bonjour.

bonjur (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bonjúr¹ interj.

bonjur (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bonjúr³ (haină) (înv.) s. n., pl. bonjúruri