bondar - explicat in DEX

bondar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BONDÁR, bondari, s. m. Nume dat unor insecte himenoptere mari asemănătoare cu albina; bărzăun (Bombus); (pop.) nume care se dă oricărei insecte mari care bâzâie. – Formație onomatopeică.

bondar (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BONDAR s. m. Insectă mare din familia apide, trăind în colonii de 50-300 indivizi, cu c. 300 de specii, avînd importanță în polenizare, în special al plantelor furajere; bărzăun (1) (Bombus).

bondar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BONDÁR, bondari, s. m. Insectă mare din ordinul himenopterelor (Bombus); (pop.) nume care se dă oricărei insecte mari care bâzâie.

bondar (Dicționaru limbii românești, 1939)
bondár (Mold. nord) și bongár (Munt.) m. (imit. înrudit cu bondănesc, bombănesc și cu bg. bumbar și brŭmbar și sîrb. bombar, bondar. V. bînzar, boncăĭ). Un fel de vespe mare negricioasă (bombus terrestois) saŭ orĭce vespe groasă și bîzîitoare. V. bărzăun și gărgăun.

bondar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bondár s. m., pl. bondári

bondar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bondar m. Mold. bombar: un bondar rotund în pântec EM. [De aceeaș origină imitativă ca și munteanul bombar (cf. Mold. bondăni = bombăni)].

bondar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BONDÁR, bondari, s. m. Nume dat unor insecte himenoptere mari înrudite cu albina; bărzăun (Bombus); (pop.) nume care se dă oricărei insecte mari care bâzâie. – Formație onomatopeică.