bombeu - explicat in DEX

bombeu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BOMBÉU, bombeuri, s. n. Vârful bombat al ghetelor, pantofilor, cizmelor etc. – Din fr. bombé.

bombeu (Dicționar de neologisme, 1986)
BOMBÉU s.n. Partea întărită și bombată care formează vârful încălțămintei. [Pl. -uri. / < fr. bombé].

bombeu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BOMBÉU s. n. partea întărită și bombată la vârful încălțămintei; șpiț. (< fr. bombé)

bombeu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOMBÉU, bombeuri, s. n. Partea întărită și bombată care formează vârful încălțămintei. – După fr. bombé.

bombeu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bombéu s. n., art. bombéul; pl. bombéuri

bombeu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BOMBÉU, bombeuri, s. n. Vârful (întărit) al încălțămintei. — Din fr. bombé.