bombăneală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOMBĂNEÁLĂ, bombăneli, s. f. Faptul de
a bombăni; vorbe spuse de cel care bombănește; bombănire. –
Bombăni +
suf. -eală.bombăneală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOMBĂNEÁLĂ, bombăneli, s. f. Faptul de
a bombăni; vorbe neînțelese spuse de cel care bombănește.
bombăneală (Dicționaru limbii românești, 1939)bombăneálă f., pl.
elĭ. Munt. Acíunea și zgomotu bombăniriĭ. – Și
bond-, dond- (Mold.).
bombăneală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bombăneálă s. f.,
g.-d. art. bombănélii; pl. bombănélibombăneală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOMBĂNEÁLĂ, bombăneli, s. f. Faptul de
a bombăni; vorbe spuse de cel care bombănește; bombănire. —
Bombăni +
suf. -eală.