bombăni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOMBĂNÍ, bombănesc, vb. IV.
Intranz. 1. A vorbi pentru sine, încet și fără a articula răspicat sunetele. ♦
Tranz. A sâcâi pe cineva, arătându-i nemulțumirea prin vorbe spuse parcă pentru sine.
2. (Despre copiii mici) A produce sunete nearticulate. – Formație onomatopeică.
bombăni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bombăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg.
bómbăne, imperf. 3 sg.
bombăneá; conj. prez. 3
să bómbănebombăni (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOMBĂNÍ, bombănesc, vb. IV.
1. Intranz. A vorbi singur, încet și nedeslușit. ♦
Tranz. A certa, a sâcâi pe cineva.
2. Tranz. (Despre copiii mici) A produce sunete nearticulate; a gânguri. – Onomatopee.
bombănì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bombănì v.
1. a scoate un glas surd ca muștele sau albinele;
2. a mormăi:
tot bombănia din gură. [Onomatopee].
bombăni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOMBĂNÍ, bómbăn, vb. IV. Intranz..
1. A vorbi pentru sine, încet și fără a articula răspicat sunetele. ♦
Tranz. A sâcâi pe cineva, arătându-i nemulțumirea prin vorbe spuse parcă pentru sine.
2. (Despre copiii mici) A produce sunete nearticulate. — Formație onomatopeică.