bolti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOLTÍ, boltesc, vb. IV.
Tranz. A da (unei construcții) formă de boltă (
1). ♦
Refl. A se deschide în formă de boltă (
1). – Din
boltă.bolti (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOLTÍ, pers. 3
boltește, vb. IV.
Refl. A lua sau a avea formă de boltă
(1). – Din
boltă.bolti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)boltí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. boltésc, imperf. 3
sg. bolteá; conj. prez. 3
să bolteáscăbolti (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOLTÍ, boltesc, vb. IV.
Tranz. A da (unei construcții) formă de boltă (
1). ♦
Refl. A se deschide în formă de boltă (
1). — Din
boltă.boltì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)boltì v.
1. a încheia o clădire în boltă;
2. a săpa în formă de boltă.