boltitură - explicat in DEX

boltitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BOLTITÚRĂ, boltituri, s. f. Parte arcuită a unei bolți. – Bolti + suf. -tură.

boltitură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOLTITÚRĂ, boltituri, s. f. Partea arcuită a unei bolte. – Din bolti + suf. -(i)tură.

boltitură (Dicționaru limbii românești, 1939)
boltitúră f., pl. ĭ. Acíunea de a boltĭ. Rezultatu eĭ, boltă.

boltitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
boltitúră s. f., g.-d. art. boltitúrii; pl. boltitúri

boltitură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
boltitură f. lucrarea de a bolti și rezultatul ei; zid în formă de arcadă sau de semicerc.

boltitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BOLTITÚRĂ, boltituri, s. f. Parte arcuită a unei bolte. — Bolti + suf. -tură.