boltaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOLTÁȘ, boltași, s. m. (
Reg.) Proprietar al unei prăvălii. –
Bolti +
suf. -aș.boltaș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOLTÁȘ, boltași, s. m. (
Reg.) Cel care vinde într-o prăvălie; negustor. – Din
boltă (2) +
suf. -aș.boltaș (Dicționaru limbii românești, 1939)boltáș m. (d.
boltă).
Vechĭ. Negustor prăvăliaș.
boltaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)boltáș (
reg.)
s. m.,
pl. boltáșiboltaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)boltaș m. cel ce are o boltă de mărfuri.
boltaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOLTÁȘ, boltași, s. m. (
Reg.) Proprietar al unei prăvălii. —
Boltă +
suf. -aș.