boltă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÓLTĂ, bolți, s. f. 1. Zidărie sau construcție cu partea superioară arcuită în formă de semicerc sau numai bombată în sus. ♦ Încăpere, gang sau galerie subterană cu tavanul arcuit. ♦ Construcție de lemn sau de vergele de fier în formă de arc, care servește de sprijin plantelor agățătoare. ♦
Fig. Arc de verdeață format de ramurile unite ale copacilor. ♦ (În sintagma)
Boltă cerească sau
bolta cerului = cer
2 (
1).
2. (În sintagmele)
Boltă craniană = partea superioară a cutiei craniene.
Boltă palatină = palat
1, cerul-gurii.
3. (
Reg.) Prăvălie, dugheană. [
Var.: (
reg.)
boáltă s. f.] – Din
scr. bolta, magh. bolt.