bolovăniș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOLOVĂNÍȘ, bolovănișuri, s. n. Teren pietros, plin de bolovani. –
Bolovan +
suf. -iș.bolovăniș (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BOLOVĂNIȘ (‹
bolovan)
s. n. Rocă sedimentară detritică, mobilă, formată din elemente rotunjite, cu dimensiuni mai mari de 70 mm și constituită din bucăți de roci rezistente la eroziune. Se formează prin acțiunea apelor curgătoare (în amonte), a ghețarilor (în locul de topire) și a mărilor (în apropiere de țărm), constituind aluviunile teraselor, morene și cordoanele litorale.
bolovăniș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOLOVĂNÍȘ, bolovănișuri, s. n. Teren pietros, plin de bolovani. – Din
bolovan +
suf. -iș.bolovăniș (Dicționaru limbii românești, 1939)bolovăníș n., pl.
urĭ (d.
bolovan). Mare mulțime de bolovanĭ. – În est
bolohăniș.bolovăniș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bolovăníș s. n.,
pl. bolovăníșuribolovăniș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOLOVĂNÍȘ, bolovănișuri, s. n. Teren pietros, plin de bolovani. —
Bolovan +
suf. -iș.