bolometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOLOMÉTRU, bolometre, s. n. Instrument pentru determinarea intensității radiației termice prin măsurarea încălzirii unui element sensibil expus radiației. – Din
fr. bolomètre.bolometru (Dicționar de neologisme, 1986)BOLOMÉTRU s.n. Instrument foarte sensibil pentru măsurarea intensității radiațiilor electromagnetice, în special a celor din domeniul infraroșu. [< fr.
bolomètre].
bolometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)BOLOMÉTRU s. n. 1. aparat foarte sensibil pentru determinarea intensității radiațiilor electromagnetice. 2. instrument pentru măsurarea fluxurilor de radiații termice. 3. aparat cu care se măsoară strălucirea aparentă a stelelor. (< fr.
bolomètre)
bolometru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bolométru (-me-tru) s. n.,
art. bolométrul; pl. bolométrebolometru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOLOMÉTRU, bolometre, s. n. Instrument pentru determinarea intensității radiației termice prin măsurarea încălzirii unui element sensibil expus radiației. — Din
fr. bolomètre.