bolniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÓLNIȚĂ, bolnițe, s. f. (
Înv.) Spital (pe lângă o mănăstire sau un așezământ de binefacere). ♦ Loc unde se izolau și se îngrijeau vitele bolnave. – Din
sl. bolĩnica.bolniță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bólniță (bólnițe), s. f. – Spital, azil.
Sl. bolĭnica (Miklosich,
Lexicon, 39). (Înv.).
bolniță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÓLNIȚĂ, bolnițe, s. f. (
Înv. și
arh.) Spital; infirmerie. – Slav (
v. sl. bolĩnica).
bolniță (Dicționaru limbii românești, 1939)bólniță f. pl.
e (vsl.
bolĭnica, sîrb.
bolnica, rus.
bolĭnica).
Vechĭ. Spital, lazaret, infirmerie.
bolniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bólniță^ (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. bólniței; pl. bólnițebolniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bolniță f. infirmerie, într´o mânăstire. [Slav. BOLĬNIȚA].
bolniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÓLNIȚĂ, bolnițe, s. f. (
Înv.) Spital, infirmerie pe lângă o mănăstire sau pe lângă un așezământ de binefacere. ♦ Loc unde se izolau și se îngrijeau vitele bolnave. — Din
sl. bolĭnica.