bolniță - explicat in DEX

bolniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BÓLNIȚĂ, bolnițe, s. f. (Înv.) Spital (pe lângă o mănăstire sau un așezământ de binefacere). ♦ Loc unde se izolau și se îngrijeau vitele bolnave. – Din sl. bolĩnica.

bolniță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
bólniță (bólnițe), s. f. – Spital, azil. Sl. bolĭnica (Miklosich, Lexicon, 39). (Înv.).

bolniță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BÓLNIȚĂ, bolnițe, s. f. (Înv. și arh.) Spital; infirmerie. – Slav (v. sl. bolĩnica).

bolniță (Dicționaru limbii românești, 1939)
bólniță f. pl. e (vsl. bolĭnica, sîrb. bolnica, rus. bolĭnica). Vechĭ. Spital, lazaret, infirmerie.

bolniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bólniță^ (înv.) s. f., g.-d. art. bólniței; pl. bólnițe

bolniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bolniță f. infirmerie, într´o mânăstire. [Slav. BOLĬNIȚA].

bolniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BÓLNIȚĂ, bolnițe, s. f. (Înv.) Spital, infirmerie pe lângă o mănăstire sau pe lângă un așezământ de binefacere. ♦ Loc unde se izolau și se îngrijeau vitele bolnave. — Din sl. bolĭnica.